Cuvintele de mai jos m-au incurajat si ma incurajeaza oridecateori le citesc.

3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău.
4 De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.

<<Scrie aceasta pe un cartonas si poart-o cu tine. “Ai pret in ochii Mei, esti pretuit si te iubesc!”. Extraordinar! Esti iubit de Dumnezeu! Pe cine altcineva mai este nevoie sa impresionezi? Ce altceva ai mai putea adauga la CV-ul (resume-ul tau), care sa depaseasca acest lucru?

Transforma-ti viata intr-un experiment al trairii in iubirea lui Dumnezeu. In fiecare dimineata cand te trezesti, primele tale cuvinte sa fie: ” Sunt iubit de Dumnezeu!” Iar in fiecare seara, cand mergi la culcare, sopteste aceste cuvinte inainte sa adormi: “Sunt iubit de Dumnezeu!”. Scrie si aceste cuvinte pe un cartonas si poarta-l cu tine.>>

Ce facem cand situatiile ne preseaza?

<<Cand esti aproape de disperare din pricina esecurilor, scoate cartonasul si citeste-l. Cand esti coplesit de multimea indatoririlor, citeste-l fara intrerupere. Scoate-l atunci cand esti tentat sa pacatuiesti, sa-l dezonorezi pe Dumnezeu, sa izbucnesti manios, sa inseli sau sa manipulezi. Cand ti-e teama cand esti nelinistit, cand esti singur, aminteste-ti cuvintele vietii si bucura-te de ele. “Sunt iubit de Dumnezeu!”.>>

Cum sa tratam trecutul?

<<Trecutul tau te pregateste pentru viitor. Asa ca, nu fugi de trecut, ci invata din el. Pentru ce plangi astazi te ei bucura maine.>>

Cum sa biruiesti imposibilitatile?

<<Hristos se bucura ca putea sa faca pentru urmasii Sai mult mai mult decat puteau cere sau gandi ei.

Stia ca viata ucenicilor increzatori va fi ca a Sa, un sir neintrerupt de biruinte, nevazute aici ca atare, dar socotite in felul acesta in marele viitor.

“V-am spus aceste lucruri”, a zis El, “ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri, dar indrazniti. Eu am biruit lumea!” (Ioan 16:33)

Hristos n-a fost nici infrant si nici nu s-a descurajat, iar urmasii Lui trebuie sa dea pe fatza o credinta tot asa de dainuitoare ca a Lui. Ei trebuie sa traiasca asa cum a trait El si sa lucreze asa cum a lucrat El, pentru ca depind de Marele Mestru lucrator.

Ei trebuie sa aiba curaj, energie si staruinta. Cu toate ca drumul lor este barat de aparente imposibilitati, ei trebuie sa mearga inainte prin harul Lui.

In loc sa se planga de greutati, ei sunt chemati sa le depaseasca.>>

Concluzie

Asadar, avem o singura sansa: sa stam de partea lui Dumnezeu si sa ducem lupta credintei. Aceasta ne ajuta in orice aspect al vietii. Cuvintele Bibliei sunt o comoara nesecata. Adevarurile Sfintelor Scripturi ne incurajeaza zi de zi. Daca le luam serios in consideratie acestea ne schimba viata si ne ajuta sa depasim momentele grele si sa biruim orice aparente imposibilitati.

Esti gata dupa ce ai citit aceste cuvinte de incurajare sa continui lupta vietii si a credintei?

Nota

Textele sunt citate din diferite materiale scrise de E.G.White.

Ca recomandare pentru diferite probleme legate de igiena mintii, depresie, emotii, instristare, simtaminte de vinovatie, rezolvarea conflictelor si a maniei, credinta etc., va invitam sa cititi cartea “Minte, caracter si personalitate”, de E.G.White. Gasiti si pe internet aceasta carte folosind link-urile de mai jos:

Minte, caracter si personalitate, Volumul I

Minte, caracter si personalitate, Volumul II

Haideti sa vedem ce spune Biblia si sa cautam impreuna o solutie pentru aceasta.

Ingrijorarea ca parte a vietii

27 Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28 Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
29 Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea.
30 Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.
31 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Matei 6:25-34 Acest pasaj paralel din Evanghelia dupa Matei adauga la final:

34 Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

Insusi Domnul Isus Hristos isi indemna ucenicii – si prin ei implicit si pe noi – sa nu se ingrijoreze cu privire la viata lor. In condiitile de atunci, acesti oameni isi lasasera in urma familiile sau ocupatiile lor pentru a fi discipolii lui Isus. Era normal ca sa se ingrijoreze ce vor face, cu ce se vor descurca. Au invatat din propria experienta ce inseamna sa depinzi de Dumnezeu si in acest aspect al vietii.

Motivatia principala este ca viata nu rezida doar in nevoile zilnice de hrana si imbracaminte. Acestea sunt lucruri necesare de care suntem asigurati ca Dumnezeu se ingrijeste pentru noi.

Inseamna aceasta ca trebuie sa fim pasivi? Erau ucenicii pasivi? Nu, ei erau activi in lucrarea la care fusesera chemati. Aveau planuri de actiune si le urmau. Fie ca Isus le dadea ceva de facut, fie ca ei insisi trebuiau sa se organizeze. La fel si noi, nu trebuie sa stam cu mainile in san si sa asteptam sa primim de-a gata totul, hrana, imbracamintea si celelalte. Dumnezeu ne deschide posibilitati de a lucra si de a ne intretine, in timp ce ne desfasuram serviciul nostru zilnic.

Pentru ca Dumnezeu stie ca noi avem nevoie de argumente, ne aduce inainte exemplul florilor si al pasarilor. Pentru ca El se ingrijeste si de acestea, ne da de inteles ca noi suntem cu mult mai pretiosi decat ele, deci cu atat mai mult are grija de noi, oamenii.

Framantarea mintii

Luca 12:29 mentiona faptul de a nu ne framanta mintea. Aceeasi idee o gasim si in versetul de mai jos:

Psalmul 39:6

6 Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, (…).

Multimea de ganduri care se perinda secunda de secunda in mintea noastra tinde sa ne consume energiile, daca nu stim sa le canalizam corect. Impovarati de griji, ne consumam mintea in cautarea unei solutii.

Dumnezeu ne propune in mod logic sa ne gandim ce obtinem daca ne ingrijoram. Putem sa ne lungim viata in acest fel? Putem sa obtinem vreun lucru prin ingrijorare? Nicidecum! Putem insa sa ne scurtam viata adunand prea mult stres.

Solutia divina pentru ingrijorare

Ce ne propune Dumnezeu sa facem in schimb? Sa nu ne ingrijoram de nimic. Sa nu ne framantam mintea. Sa aducem inaintea Lui toate aceste framantari, caci El se va ingriji de ele, asa cum stie EL mai bine.

Luca 12: 31 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

1 Petru 5:6,7

6 Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.
7 Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

Filipeni 4:6

6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Matei 11: 28-30

28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29 Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30 Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.

Psalmul 55:22

22 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

La nivel teoretic intelegem aceasta nevoie de a preda toate grijile lui Dumnezeu. Cum se poate realiza practic aceasta predare? Am avut nevoie de o lectie dificila de invatat si inca am de invatat cum sa practic aceasta predare. Cred ca este de fapt o lupta continua.

Tot ce avem de facut este sa ii predam Domnului vointa noastra. Atunci cand incepem ziua, sa inaltam gandurile in rugaciune catre Dumnezeu si sa-I spunem in cuvintele noastre aceasta: “Doamne, nu stim ce ne va aduce aceasta zi, nu stim ce alegeri vom face azi, insa vreau sa-ti predau vointa mea, ca tu sa ma ajuti sa aleg ce este drept. Da-mi putere, te rog, pentru a birui ingrijorarile. Tu ai promis ca preiei asupra ta aceste ingrijorari, iar eu ma incred in fagaduinta ta. Ai tu grija de tot ceea ce e nevoie pentru ca aceasta zi sa fie o zi binecuvantata.”

Oare trebuie sa simti ceva deosebit in fiecare zi, ca sa stii ca Domnul este alaturi de tine? Ori este mai mult o chestiune de credinta? Cartea “Calea catre Hristos” descrie foarte bine acest aspect:

“O viaţă trăită în Hristos este o viaţă de pace lăuntrică. Nu va fi extaz sentimental, ci o încredere statornică, plină de pace. Speranţa ta nu se află în tine însuţi; ea este în Hristos. Slăbiciunea ta se uneşte cu puterea Lui, neştiinţa ta cu înţelepciunea Lui, nesiguranţa ta cu puterea Lui dăinuitoare. Astfel, tu nu trebuie să te bizui pe tine însuţi, nu trebuie să îngădui minţii să se ocupe de eul tău, ci să te încrezi în Hristos. Mintea ta să se ocupe de iubirea Lui, de frumuseţea şi desăvârşirea caracterului Său.”

Aici este secretul – noi nu avem putere sa ne schimbam, nu avem putere sa nu ne ingrijoram. Puterea este in Hristos. Noi ne putem preda lui Hristos in modul amintit mai sus, pentru a lasa puterea Sa sa fie implinita in dreptul nostru.

Filipeni 4:13, un verset asa de bine cunoscut, pune pecete asupra acestui subiect:

13 Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.

In ultimii doi ani m-am simtit ca un avion in picaj sau ca un vas in deriva, doar ca nu am avut o cadere brusca, ci treptata… Mai intai probleme de sanatate, apoi probleme financiare, lipsa de timp pentru consacrare spirituala etc. Toti anii de voluntariat si munca excesiva si-au spus cuvantul. O, de-am putea face doar ceea ce ne place mai mult! Insa sunt multe altele de facut in viata aceasta si toate sunt necesare.

Atunci cand suntem disperati, depresati si fara nici o solutie la problemele noastre (si ne intrebam cum am ajuns aici…), Dumnezeu are o cale de a ne chema inapoi la Sine si de a ne oferi o cale de scapare.

Recent sotia mea mi-a indreptat atentia spre un citat din cartea “Viata la Superlativ”, de Cornel Darvasan (paginile 45, 46)

“Am un citat foarte frumos, dintr-o carte superba Din Betania la Golgota, scrisa de un preot care a primit pe Domnul Isus Hristos in secolul XX, Theodor Popescu.

Dumnezeu ne trimite astfel de clipe ca sa vada daca noi impreuna cu paharul amar, primim si potirul binecuvantarilor, atat de pretios, pe care numai El ni-l poate da in astfel de momente. Daca in aceasta ocazie exista cineva si daca ne-asculta cineva care in acest moment traieste o drama a inimii, un moment greu, ca cel din Ghetsimani, vreau sa stie ca Domnul Isus a trecut inaintea lui pe acolo si vreau sa stie ca el poate sa primeasca binecuvantarea pe care numai Dumnezeu o poate da in astfel de momente. Cat de pretioase sunt astfel de momente!”

Prietenul meu Vili mi-a scris un mesaj asemanator:

“Eu vad doua aspecte ale problemei:

1. Omenescul

2. Dumnezeiescul

La primul, intervine slabiciunea noastra umana, dorinta de a face cat mai mult si cat mai bine, presiunea semenilor, aplauzele sau huiduielile. Tu ai rezistat mult. La al doilea, intervine divinul. Si cum o face? Pentru ca ne iubeste, uneori ne trece prin probleme, ori ca sa ne incerce, ori ca sa ne fereasca de lucruri si mai grave. Si nu in ultimul rand ca se ne pregateasca pentru viitor. Nu cred ca putem primi o davada mai buna ca Dumnezeu are incredere in noi decat atunci cand trecem prin situatii disperate, si deasemenea, cum putem noi sa ne declaram de partea Lui altfel decat rezistand cu rabdare incercarilor.”

Marcu 6: 31 “Isus le-a zis: “Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.”

Asa cum Domnul Hristos spunea ucenicilor sa vina deoparte, sa se retraga din mijlocul agitatiei cotidiene, sa-si ia timp de meditatie si rugaciune, la fel si noi avem nevoie de un timp special de odihna spirituala si fizica, de retragere din stresul vietii obisnuite. Avem nevoie de aceasta in fiecare zi. Cateodata putem avea nevoie de o perioada mai lunga de retragere si refacere, pentru ca apoi, cu forte proaspete sa ne intoarcem sa infruntam valurile vietii.

Stim ca Dumnezeu este Prietenul nostru intotdeauna. Cat de bine este sa ai si un prieten omenesc alaturi de tine! Intr-o zi, bunul meu prieten Valentin Stoiu, a venit sa ma viziteze si m-a scos la o plimbare in parc. Am putut sa discutam, sa impartasim experiente, sa ne incurajam reciproc. Era spre sfarsitul unei saptamani in care avusesem multe de trecut.

Apocalipsa 7:17 ne da un indiciu asupra acestei stari viitoare: “Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

Asa cum am putut discuta cu Valentin, imi imaginez ziua in care vom putea merge agale cu Domnul Isus alaturi prin pajistile vesniciei, spre izvoarele apelor vietii. Inca de acum cativa ani, cand mergeam pe jos la servici dimineata, imi imaginam cum Isus ma tine de umar si mergem alaturi, discutand. Soarele se ridica pe cer, aerul era curat si inviorator, ganduri frumoase veneau in minte si ma pregateau pentru acea zi.

Concluzia? Putem face aceasta plimbare cu Isus inca de aici si acum.